OBSERVATOR
august-noiembrie 2024

Prezentare publică, lectură publică și deschidere expoziție: sâmbătă, 9 noiembrie 2024, ora 17.00. / Sf. Strada Atanasie nr. 25, Iași (tranzit.ro/ Iași)

***** Please Scroll Down For The English Version *****

Participanți: Observatorul Astronomic din Bârlad & Ciprian Vîntdevară (RO), Mona Vătămanu & Florin Tudor (RO), Andreea Cioară (RO), Edi Constantin (RO), Nebojsa Milikic (SRB), Mălina Moncea (RO), Ana Maria Micu (RO), Andrei Nacu (RO), Tudor Pătrașcu (RO), Maxim Polyakov (MD) & DRUJBA, s.a.b.a Silvia Amancei & Bogdan Armanu (RO), Kristin Wenzel (DE/RO), Ovidiu Țichindeleanu (DK/RO)

La sfârșitul anilor 2000, artistul ieșean Matei Bejenaru* obișnuia uneori să descrie eforturile inițiale de a construi scena de artă contemporană din Iași și de a o integra la nivel internațional, printr-o metaforă ce amintea de călătoriile spațiale: dacă în primii ani, a fost necesară extrem de multă energie pentru a propulsa acest satelit pe orbită, o cantitate însemnată de combustibil fiind necesară pentru ca acesta să depășească atmosfera, ulterior, au fost utilizate cantități din ce în ce mai reduse de combustibil, suficiente însă pentru o subtilă repoziționare în spațiul rarefiat și sofisticat al producției discursive.

Astfel de reprezentări ale universului abundă în arta contemporană și par a răspunde unor nevoi sociale persistente corespunzătoare unor viziuni puternic integratoare, capabile de a descrie complexitatea fenomenelor lumii fără a exclude poziții sau puncte de vedere. În științele naturale, în artă, politică sau filosofie, imaginea universului continuă să funcționeze ca un catalizator al proceselor de subiectivizare care contribuie, la rândul lor, la apariția unor concepte și narațiuni unificatoare ce definesc proiectele politice ale modernității. Obiectivul rămâne pentru noi, ca producători culturali, să stabilim care este responsabilitatea și rolul intelectualilor în articularea acestor narațiuni.

În anul 2015, o echipă de astronomi amatori, în frunte cu muzeograful Ciprian Vîntdevară de la Observatorului Astronomic „Perseus” din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, au realizat, probabil,l cea mai însemnată descoperire în domeniul astronomiei din România. Cu ajutorul telescopului principal al observatorului aceștia au descoperit și au înregistrat la Biroul Central de Telegrame Astronomice din SUA, o novă roșie luminoasă – o explozie stelară cauzată de contopirea a două stele - în Galaxia Messier 101, aflată la aproximativ 21 de milioane de ani-lumină de Pământ. Astfel de evenimente astronomice sunt extrem de rare și doar câteva dintre ele au putut fi observate și înregistrate în ultimii 30 de ani, la nivel internațional.   

Inspirată de descoperirea astronomică, extraordinară pentru contextul românesc, de la Observatorul Astronomic din Bârlad, expoziția Observator a început cu o cartografiere a diverselor reprezentări ale universului în arta contemporană și, fără a-și dori a fi exhaustivă, a adus laolaltă o serie de lucrări care utilizează acest repertoriu imagistic. Adresând întrebări precum: “cine observa?, “cum și de ce observă?”, „cum acționează aceste imagini din punct de vedere social și politic?” sau “care este relația dintre producția de imagini și producție în general?” dorim să chestionăm unitatea formală a acestor reprezentări, strategiile din spatele acestora, precum și rolul și funcția lor în raport cu practicile artistice individuale sau cu politicile culturale care contextualizează aceste practici.

Deși par a împărtăși multe elemente din punct de vedere formal, proiectele artistice și producția de discurs care se referă la univers acoperă o paletă largă de preocupări și reflectă o gamă extinsă de interese și reprezentări politice, care au un interes comun pentru idea totalității. Universalitatea și cosmopolitismul sunt doar două expresii ale acestei categorii, iar modalitățile de a defini totalitatea pot include atât referințe la realitatea imediată - printr-o terminologie a spațialității și temporalității, a geografiei, a istoriei și a geopoliticii, cât și referințe la realitatea transcendentală, de exemplu prin utilizarea unor terminologii teologice sau metafizice.

În acest context, o cheie de lectură a întregii expoziții ar putea fi reprezentată de dezbaterile filosofice de la sfârșitul secolului 19 ale căror protagoniști, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Ludwig Feuerbach si Karl Marx se concentrau asupra unui nou umanism și asupra subiectului politic individual burghez în contextul generalizarii treptate a modului de producție capitalist. Problema centrală asupra căreia se apleacă toți acești gânditori poate fi considerată capacitatea de acțiune a umanității (human agency), a posibilității acesteia de a-și croi, în ansamblul său, prin autodeterminare, un drum și o istorie proprii. Nu întâmplător, odată cu părăsirea paradigmelor teologice, dezbaterea se transferă asupra umanității însăși, care nu mai este un dat ci se auto transformă sub influența propriei sale existențe.  

Instalația Monei Vătămanu și a lui Florin Tudor, Inversiunea lui Feuerbach (2024) evocă metaforic inversiunea dialecticii hegeliene propusă de Feuerbach. Negând principiul esenței absolute prin care Hegel postula esența omului în afara domeniului material, premisă ce reînnoia alienarea teologică, Feuerbach imaginează un nou umanism ateist ce anulează distincția și ierarhia dintre spirit și corp. Materialismul lui Feuerbach anunța o umanitate ce își asuma devenirea istorică în realitatea obiectivă a acestei lumi. Fasciculul de lumânări de care se găsește suspendat globul terestru, harta politică a lumii, subliniază ideea unei proiecții, închipuiri umane în ceea ce privește distincția dintre spiritul absolut și domeniul lumii materiale în care trăim.

Lucrarea Hope (Speranta) (2024) a Silviei Amancei și a lui Bogdan Armanu  este construită în jurul contradicției dintre speranța si disperarea individuala, ambele produse ale capitalismului care se găsesc într-o continuă interdependență cu acesta. Realitatea prezentului cufundat în gaura neagra a capitalismului, o re-vizitare a speranței, colective și personale, pierdute de-a lungul timpului; multiple universuri suprapuse, înghițite, în coliziune și într-o tristă coeziune. Cum să ne definim minusculă și neînsemnată noastră existență în fata imensității universului? Cum să revizuim viața în această perspectivă a mortalității, unde se pot găsi argumente pentru speranță și în ce ar trebui să sperăm?

În 4-Depth Observation (2024), lucrarea Malinei Moncea, imaginile cerului sunt supradimensionate astfel incat granulatia filmului sa servească drept “stele” metaforice pe un cer aproape inteligibil, creand un micro-univers poetic. Petele de substanțe folosite la developarea peliculei, granulatia, norii și linia orizontului marchează fraze dintr-un limbaj artistic personal, auto-referential. 

Instrumentarul imagistic și conceptual al spațiului cosmic și universului sunt un prilej și pentru Andrei Nacu în This side of the looking glass (2016) -  de a transforma un cadru neexpus (negru), fotografiat de tatăl sau bunicul sau în anii 80, într-o reflecție artistică asupra particularităților și specificitatilor traseelor individuale și a evanescentei sentimentelor înscrise în complexitatea relațiilor de familie. 

În Untitled (Home-made Cosmos) (2024), Tudor Patrașcu abstractizeaza dual, pe de-o parte imaginea universului cosmic intangibil și pe de altă parte imaginea universului care poate pătrunde intim, biologic în fiecare individ în parte prin aceste mașini inteligente / formule chimice / dispozitive biologice care sunt medicamentele. Poate că, el ne vorbește de o anumită încredere cu care acceptăm existența unuia sau al altuia, dar a căror infinitate nu o putem pricepe individual. 

Andreea Cioara, in Univers paralel (2024) chestionează noțiunea de valoare și analizează rolul și caracteristicile producției de imagini realizată în contextul societăților bazate pe clase sociale. Imaginea unei vieți sociale armonioase, trăite în comun cu cei din jur, este tradusă în cheie mic-burgheză prin dorința de a face parte, pentru câteva clipe, din clasa socială dominantă. Derivata profana a imaginii teologice a lumiii de apoi, vacanța perfectă este o astfel de reprezentare utopică a unei societăți fără muncitori care se reproduce în absența oricăror influențe ale condițiilor materiale și istorice.     

Desenele lui Edi Constantin, The First (2015- ) subliniază că, deși progresul și emanciparea sunt rezultatul unui efort colectiv și adesea nevăzut, este important să subliniem și indivizii, situațiile sau obiectele care, prin activitățile lor au creat realități noi, respectiv au determinat noi praguri ale percepției acestor realități. Ultimul desen din seria expusă cu aceasta ocazie, se concentrează asupra faimosului caine Laika, primul animal lansat în spațiul cosmic și reflectă preocupările recente ale artistului de se debarasa de privirea antropocentrică prin deplasarea interesului către agenții non-umani și conviețuirea oamenilor cu alte tipuri de viață - plante, animale, ciuperci, etc. 

Ana Maria Micu are preocupări asemănătoare pentru subiecți non-umani în animatia Night Watch/ Privire de noapte (2024) urmărind micro procesele prin care niște creaturi devin conștiente de sine urmărind reflexiile luminoase ale universului într-o balta puțin adâncă.  

Colecția de documente prezentată de Kristin Wenzel, MIRA – the variable star (MIRA - Steaua variabila) (2020/2022) are ca subiect activitățile observatorului astronomic din Sonneberg, Thuringia (Germania de Est),  înființat de Cuno Hoffmeister în 1925. În perioada socialistă, observatorul a funcționat ca institut în cadrul Academiei de Științe a Germaniei de Est și a fost faimos pentru studiul stelelor variabile. Odată cu reunificarea Germaniei în 1990, observatorul a fost închis. MIRA este numele primei stele variabile cunoscute care a fost descoperită de David Fabricius în 1596. A fost numită Mira, “minunata” în 1642 de Jan Heweliusz.  

Expoziția include un fanzin și o serie de colaje realizate colectiv în cadrul atelierului 3rd Space Ship (A treia nava spatiala) (2024) coordonat de Maxim Polyakov & Drujba la 3rd space, în cadrul Muzeului Zemstvei din Chișinău, Republica Moldova precum și documentația prezentării realizată la Observatorul Astronomic din Bârlad de Ovidiu Țichindeleanu, Cometele Modernităţii Şi Istoria Sentimentelor Afective (2024).

Prezentarea lui Nebojsa Milikic, On Universalism (Asupra universalismului) (2024) deschide expoziția și inversează sensul observațiilor astronomice concentrându-se asupra universului relațiilor sociale și încearcă a identifica principalele obiecte, corpuri, constelatii și forțe gravitaționale care anulează  - de exemplu prin introducerea separației de clasă -  sau recompun totalitatea în spațiul economic, istoric, social și politic. Lucrarea sa acorda o atenție deosebita separației spațiale introduse prin antinomia centru-periferie și rolului intelectualilor în articularea și reflectarea acestor procese. 

Nu în ultimul rand, dacă pentru gândirea științifică polisemia, multitudinea de sensuri, este resimțită ca un dezavantaj, oamenii de stiinta preferând termenii specifici care evită ambiguitatea și încearcă a păstra identitatea termenilor și noțiunilor, în cazul acestui demers expozițional, complexitatea, ambiguitatea, suprapunerile parțiale de sens evidențiate în descrierile soluțiilor individuale și strategiilor artistice implicate devin ele însele obiectul contemplației noastre. Participăm astfel în calitate de public, deși poate într-o mai mică măsură, alături de autorii acestor proiecte de arta contemporană, la crearea unui sens comun sau cel puțin a unei constelații de sensuri. 

Text de Florin Bobu și de artiștii participanți.

Expoziție de grup curatoriată de Florin Bobu și Delia Bulgaru. 

*Bejenaru, M., Podesva, K., Vector Association, 2012. ViaSatellite în Podesva, K., L., Khonsary, J. (Eds.), 2012. Institutions by Artists: Volume One, Vancouver: Fillip Editions

OBSERVATOR
August-November 2024

Public presentation, public reading and exhibition opening: Saturday, November 9,  5 p.m. / Sf. Atanasie Street no. 25, Iași (tranzit.ro/ Iași)

Participants: Observatorul Astronomic din Bârlad & Ciprian Vîntdevară (RO), Mona Vătămanu & Florin Tudor (RO), Andreea Cioară (RO), Ana Maria Micu (RO), Andrei Nacu (RO), Silvia Amancei & Bogdan Armanu (RO), Edi Constantin (RO), Mălina Moncea (RO), Tudor Pătrașcu (RO), Maxim Polyakov & DRUJBA (MD), Kristin Wenzel (DE/RO), Ovidiu Țichindeleanu (RO/DK)

At the end of the 2000s, the Iasi artist Matei Bejenaru* sometimes used to describe the initial efforts to build the contemporary art scene in Iasi and integrate it internationally, through a metaphor reminiscent of space travel: in the first years, a lot of energy is spent in order to set a satellite into orbit. A lot of fuel is needed to pass through the atmosphere. Subsequently, increasingly smaller jets were needed for a subtle repositioning in the rarefied and sophisticated space of discourse production.

Such representations of the universe in contemporary art are pervasive and seem to respond to old and persistent social needs for strongly integrative visions, capable of describing the complexity of world phenomena without excluding any views or positions. In the natural sciences, in art, politics or philosophy, the image of the universe continues to function as a catalyst for subjectivization processes that have contributed to the emergence of unifying concepts and narratives that define the political projects of modernity. As cultural producers, our aim remains to determine the responsibility of intellectuals as well as their role in articulating these narratives. 

In 2015, a team of amateur astronomers, headed by museographer Ciprian Vântdevăra from the "Perseus" Astronomical Observatory within the "Vasile Pârvan" Museum in Bârlad, made perhaps the most significant discovery in the field of astronomy in Romania. With the help of the observatory's main telescope, they discovered and recorded at the Central Bureau for Astronomical Telegrams in the US, a luminous red nova - a stellar explosion caused by the merger of two stars - in the Messier 101 Galaxy, located about 21 million light-years of the Earth. Such astronomical events are extremely rare and only a few of them could be observed and recorded in the last 30 years, internationally.

Inspired by the astronomical discovery from the Astronomical Observatory in Bârlad, extraordinary for the Romanian context, the current exhibition began by mapping the various representations of the universe in contemporary art and, without desiring to be exhaustive, brought together a series of works which uses this imaging repertoire. Asking questions such as "who is observing?", "how and why is one observing?", "how do images function from a social and political point of view?" or "what is the relationship between image production and production in general?", we wish to question the formal unity of such representations, the strategies behind them, and their role and function in relation to the individual artistic practices or the cultural policies that contextualize these practices.

Although they seem to share many elements from a formal point of view, the artistic projects and discourse production that refers to the universe covers a wide range of concerns and reflect a wide range of political interests and representations, which share a common interest in the idea of ​​totality. Universality and cosmopolitanism are just two expressions of this category, and the ways of defining totality can include both references to immediate reality—through a terminology of spatiality and temporality, geography, history, and geopolitics—as well as references to transcendental reality, for example by using some theological or metaphysical terminologies.

In this context, a key to the whole exhibition could be the philosophical debates of the end of the 19th century, whose protagonists, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Ludwig Feuerbach and Karl Marx, focused on a new humanism and on the individual bourgeois political subject in the context of the gradual generalization of the capitalist mode of production. The central problem on which all these thinkers focus can be considered the human agency, the humanity’s ability to carve, as a whole, through self-determination, its own path and history. Not by chance, with the abandonment of theological paradigms, the debate is transferred to humanity itself, which is no longer a given but transforms itself under the influence of its own existence.

Monei Vătămanu and Florin Tudor’s installation Feuerbach’s inversion (2024) metaphorically evokes the inversion of the Hegelian dialectics proposed by Feuerbach. By negating the principle of absolute essence through which Hegel postulated the essence of man outside of the material domain, a premise that renewed theological alienation, Feuerbach imagines a new atheistic humanism that abolish the spirit body distinction and hierarchy. Feuerbach's materialism proclaimed a humanity that assumed its historical becoming in the objective reality of this world. The suspended structure of candles from which the globe, the political map of the world, hangs emphasize the idea of ​​a human make-believe regarding the distinction between the absolute spirit and the domain of the material world in which we exist.

Silvia Amancei and Bogdan Armanu’s Hope (Speranta) (2024) is built around the contradiction between hope and individual despair, both products of capitalism that are in continuous interdependence with it. The reality of the prezent delved into the black hole of capitalism, a revisit of the lost hope throughout time; multiple universes, swallowed, in collision and in a sorrowful cohesion. How can we define our minuscule and petty existence in the face of the immensity of the universe? How to review life within this perspective of mortality, where can one find arguments for hope and in what should one be hopeful in/of?

In Mălina Moncea’s 4-Depth Observation images of the sky are oversized so that the grain of the film serves as metaphorical "stars" in an almost intelligible sky, creating a poetic micro universe. The spots of developing substances of the film, the grain, the clouds and the horizon line mark phrases from a personal artistic language. 

The imaging and conceptual tools of the outer space and the universe are also an opportunity for Andrei Nacu in This side of the looking glass (2016) - to transform an unexposed frame (black), photographed by his father or grandfather or in the 80s, into a artistic reflection on the particularities and specificities of individual paths and the evanescence of the feelings that are inscribed in the complexity of family relationships.

In Untitled (Home-made Cosmos) (2024), Tudor Patrașcu abstracts dually, on the one hand the image of the intangible cosmic universe and on the other hand the image of the universe that can penetrate each individual intimately, biologically through medicines understood as intelligent machines / chemical formulas / biological devices. Perhaps, he speaks to us of a certain confidence with which we accept the existence of one or the other, but whose infinity we cannot understand individually.

In Parallel universe (2024) Andreea Cioara questions the notion of value and analyzes the role and characteristics of image production in the context of class based societies. The image of a harmonious social life, lived in common with those around, is translated in a petty-bourgeois key by the desire to be part of the dominant social class, even for just a few minutes. The profane derivative of the theological image of the afterlife, the perfect holiday is one such utopian representation of a workerless society that reproduces itself in the absence of any influences of material and historical conditions.

Edi Constantin’s drawings The First (2015- ) underline that, although progress (or emancipation) is the result of collective and often unseen effort, it is important to also emphasize the persons, situations or objects which created new realities, and another threshold of perception for these realities. The last drawing in the series exhibited on this occasion, focuses on Laika, the famous dog launched into outer space, and reflects the artist's recent concerns to get rid of the anthropocentric gaze by shifting the interest to non-human agents and the coexistence of humans with other types of life - plants, animals, fungi, etc.

Ana Maria Micu has similar concerns for non-human subjects in the animation Night Watch/ Privire de noapte (2024) following the micro processes through which some creatures become aware of themselves by following the luminous reflections of the universe in a shallow pond.

The research materials presented by Kristin Wenzel, MIRA – the variable star (2020/2022) provide an insight into the work of the astronomical observatory in the city of Sonneberg, Thuringia (East Germany) founded in 1925 by Cuno Hoffmeister. During socialism, the observatory was formerly an institute of the Academy of Science in the German Democratic Republic and famous for their research about variable stars. With Germany’s reunification, the observatory was closed. Mira is the name of the first known periodic variable star, discovered by David Fabricius in 1596. It was named Mira, “The Wonderful”, in 1642, by Jan Heweliusz.

The exhibition includes a fanzine and a series of collages made collectively in the 3rd Space Ship (2024) workshop coordinated by Maxim Polyakov & Drujba at 3rd space, in the Zemstvo Museum in Chisinau, Republic of Moldova, as well as the documentation of the presentation at the Bârlad Astronomical Observatory by Ovidiu Țichindeleanu, The Comets of Modernity and the History of Affects (2024).

Nebojsa Milikic's presentation On Universalism (2024) opens the exhibition and inverts the direction of astronomical observations by focusing on the universe of social relations. It tries to identify the main objects, bodies, constellations and gravitational forces that cancel out - by introducing separation based on class - or recompose the totality in economic, historical, social and political space. His work paid particular attention to the spatial separation introduced by the center-periphery antinomy and the role of intellectuals in the articulation and reflection of these processes.

Last but not least, if polysemy, the multitude of meanings, is felt by scientific thinking as a disadvantage, scientists preferring specific terms that avoid ambiguity and preserve the identity of terms and notions, in the case of this exhibition, the complexity, ambiguity, th partial overlapping of meaning highlighted in the descriptions of individual solutions and artistic strategies become themselves the object of our contemplation. We thus participate as an audience, although perhaps to a lesser extent, together with the authors of these contemporary art projects, in the creation of a common meaning or at least a constellation of meanings.

Text by Florin Bobu and the participating artists. Group exhibition curated by Florin Bobu and Delia Bulgaru.

*Bejenaru M., Podesva, K., Vector Association, 2012. ViaSatellite in Podesva, K., L., Khonsary, J. (Eds.), 2012. Institutions by Artists: Volume One, Vancouver: Fillip Editions